Cariile se transmit de la părinte la copil? Ce spun studiile

Cariile nu se transmit ca o răceală, dar bacteriile care le favorizează, în special Streptococcus mutans, pot trece de la părinte la copil prin salivă: lingurița comună, suzeta „curățată” în gura adultului, gustatul din aceeași mâncare. Dacă apar sau nu carii depinde însă mai ales de zahăr, de periaj și de fluor.

Nu e o poveste sumbră. E o poveste despre biologie și despre câteva lucruri mici pe care le poți face diferit chiar de mâine. Dar mai întâi, să cunoaștem personajul principal.

Ce este Streptococcus mutans și ce legătură are cu cariile?

Streptococcus mutans e una dintre bacteriile cele mai strâns legate de carii. Strategia ei e simplă: se hrănește cu zahăr, produce acid, iar acidul dizolvă treptat smalțul. Elegant? Nu. Eficient? Complet.

Trăiește în gura majorității adulților și nu e neapărat o problemă: într-o gură îngrijită, echilibrul dintre bacterii o ține sub control. Lucrurile se strică atunci când primește des zahăr și când placa rămâne pe dinți ore întregi. Organizația Mondială a Sănătății descrie exact acest mecanism: bacteriile din placă transformă zahărul în acid, iar acidul atacă dintele.

Cum se transmit bacteriile cariilor de la părinte la copil?

Streptococcus mutans trăiește în salivă, așa că trece de la o persoană la alta prin contact direct cu saliva. Academia Americană de Stomatologie Pediatrică (AAPD) descrie două căi: transmiterea „verticală”, de la părinte sau de la cel care îngrijește copilul, și cea „orizontală”, de la alți copii sau alte persoane din jur.

Situațiile obișnuite din fiecare zi:

• Lingurița comună. Guști mâncarea ca să vezi dacă e prea fierbinte, apoi îi dai copilului cu aceeași linguriță.
• Suzeta curățată în gură. A căzut pe jos, o „speli” rapid în gura ta și i-o dai înapoi.
• Același pahar, aceeași periuță. Mai ales în vacanțe sau când vă grăbiți dimineața.
• Sărutul pe buze. Contactul direct cu saliva permite trecerea bacteriilor. Pe obraz nu e cazul.

O analiză din 2015, care a adunat 36 de studii, a găsit dovezi că bacteria se transmite de la mamă la copil. Mama apare cel mai des ca sursă pentru că, de regulă, petrece cel mai mult timp cu copilul, dar unele studii au găsit-o și la tată sau la alte persoane care îl îngrijesc.

Înseamnă că nu mai am voie să-mi sărut copilul?

Nu. Să ai bacteria în gură nu înseamnă automat carii. O sinteză publicată în Pediatric Dentistry a observat că rolul fiecărui obicei (lingurița, sărutul, suzeta) nu e încă clar, iar programele care au încercat doar să reducă transmiterea au avut rezultate inconsecvente asupra cariilor.

Ce contează mai mult e ce se întâmplă în gura copilului după aceea: cât de des primește zahăr și cât de bine e îndepărtată placa. Evitarea linguriței comune e un gest ușor și merită făcut, dar nu înlocuiește periajul și o alimentație cu puține dulciuri între mese.

Ce poate face părintele ca să scadă riscul de carii la copil?

1. Ai grijă de propria gură. Mergi la controale și tratează cariile pe care le ai. Igiena ta orală nu e doar despre tine.
2. Folosește lingurițe și pahare separate și nu curăța suzeta în gura ta. Clătește-o cu apă.
3. Spală-i dinții de la primul dinte, de două ori pe zi, cu pastă cu fluor în cantitatea potrivită vârstei. Pașii sunt în ghidul despre periajul corect la copii de 4-6 ani.
4. Rărește gustările dulci dintre mese. AAPD leagă riscul de carii de gustările și băuturile dulci frecvente. Am scris pe larg despre zahărul ascuns din alimentația copiilor.
5. Nu-l culca cu biberonul cu lapte sau suc. Seara, după periaj, doar apă.
6. Prima vizită la stomatolog se face devreme, nu abia când doare ceva.

De ce contează cariile la dinții de lapte, dacă oricum cad?

„Oricum cad” e una dintre cele mai scumpe convingeri despre dinții copiilor. Dinții de lapte țin locul dinților permanenți în arcadă și îl ajută pe copil să mestece și să vorbească. AAPD arată că un copil cu carii la dinții de lapte are un risc mai mare de carii și la dinții permanenți.

Aceeași organizație enumeră și alte urmări ale cariilor apărute devreme: vizite la urgențe și internări, tratamente costisitoare, zile lipsă de la școală, probleme de nutriție și o calitate a vieții mai scăzută. Nu e doar o problemă de estetică.

Ce periuță ajută, la copil și la părinte?

Un copil de 4 ani nu face încă mișcări precise de periaj, așa că părintele ajută sau termină periajul. O periuță electrică pentru copii, cu cap mic și cronometru, poate face rutina mai ușoară, dar nu înlocuiește supravegherea. Când e potrivită și când nu, am explicat în articolul despre periuța electrică sau manuală pentru copii.

Igiena ta și a copilului merg împreună. Pentru tine, periuța sonică LEMANN Sonic Pro48 are cronometru de 2 minute și semnal la fiecare 30 de secunde, ca să acoperi uniform toată gura. Pentru cel mic, LEMANN Blue Dino are peri extra-moi și se oprește singură după 2 minute. Alte modele găsești în categoria periuțe pentru copii și adolescenți.

Cel mai bun cadou pe care i-l poți face copilului nu e cel mai bun dentist din oraș, ci rutina corectă, de la bun început.

Întrebări frecvente

Cariile sunt contagioase?

Caria în sine nu se „ia” ca o răceală. Se pot transmite însă bacteriile care o favorizează, prin salivă. Dacă acestea produc carii depinde de zahăr, de periaj, de fluor și de saliva fiecăruia.

Se transmit cariile prin sărut?

Sărutul pe buze permite trecerea salivei, deci și a bacteriilor. Nu există însă dovezi clare că renunțarea la sărut scade singură riscul de carii. Mai mult contează igiena orală a părintelui și a copilului.

Dacă eu am multe carii, copilul meu va avea sigur?

Nu sigur, dar riscul poate fi mai mare, mai ales dacă familia împarte aceleași obiceiuri alimentare. Tratarea propriilor carii, periajul cu fluor și rărirea dulciurilor ajută întreaga familie.

Când trebuie să meargă copilul prima dată la stomatolog?

AAPD recomandă prima vizită în cel mult 6 luni de la apariția primului dinte și nu mai târziu de vârsta de 1 an. Mergi mai repede dacă vezi pete albe, maronii sau negre pe dinți ori dacă cel mic se plânge de durere.

Surse: American Academy of Pediatric Dentistry, Policy on Early Childhood Caries: Consequences and Preventive Strategies; da Silva Bastos V. A. și colab., Mother-to-child transmission of Streptococcus mutans: a systematic review and meta-analysis, Journal of Dentistry, 2015; Douglass J. M., Li Y., Tinanoff N., Association of mutans streptococci between caregivers and their children, Pediatric Dentistry, 2008; Organizația Mondială a Sănătății, Sugars and dental caries.